Frica

1. Ce frica se coboară peste întreg pământ,
Și nu, nu este frica de Dumnezeul sfânt!
E frica cea din lume, de care atâta auzim
Ce nu ne lasă să-L cunoaștem pe Domnul, pe deplin.

2. Cum L-am putea cunoaște noi pe Dumnezeu
Când frica ne conduce?
Oare nu a luat El greul,
Nu a dus totul pe cruce?

3. Frica, ea ne depărtează de al Său Cuvânt
Căci Biblia mereu ne spune,
Să nu te temem, căci avem un legământ.
Și Dumnezeu veghează peste întreaga lumea.

4. Unde e acea credință pe care o susții, creștine?
Dacă ție îți e frica, de ziua de mâine?
Cum privește Dumnezeu la a ta îngrijorare?
Când El spune căci credința este lucrul cel mai mare?

5. Dacă te îngrijorezi, poți oare tu sa faci ceva?
Poți să adaugi măcar vreun cot la înălțimea ta?
Nu, nu poți schimba lucruri în viața, făr' de Dumnezeu!
Poți alege însă, ruga...
Căci un Tată îl ascultă pe copilul Său!

6. Noi, oamenii, mereu ne îngrijorăm
Chiar dacă Domnul vorbește neîncetat.
Prin asta, oare nu cumva de El ne depărtăm?
Și încet credința noi o renegăm?

7. Într-un oarecare fel, frica poate fi chiar bună
Dacă e de Dumnezeu!
De ceea ce ne spune în Scriptură,
Și modelându-ne viața, după placul Său.

8. Căci El ne-a dat un duh de chibzuință,
Ci nu de frică sau de frământare.
Cum spunem că avem credință?
Când ne îngrijorăm de ziua viitoare?

9. De frică și îngrijorare,
Putem vorbi zile in șir...
Dar, cum există vindecare?
Doar prin credință o primim!

10. Căci frica poate fi învinsă,
Las-o acum la-a Lui picioare!
Și, continuă să umblii
Cu o credință tot mai mare.

11. Vreau să spun, să știe toți
Dumnezeu e în control!
Orice ai face, n-ai să poți
Fără de-al Lui ajutor!

12. Căci având la braț noi, frica
Nu o să înaintăm.
Vom cunoaște doar risipa
Timpului cu Dumnezeu.
Doar credința ne arată
În viața noastră, calea.
Să ajungem sus, la Domnul
Când ne vom sfârși-alergarea.

Amin!