De mic copil ştiam
Că este Dumnezeu,
Dar nu îl cunoşteam,
Mă întrebam mereu ,
Cum o fi oare chipul Său?

Târziu am înţeles destul
Că Dumnezeu e peste tot,
De lume când am fost sătul
Şi am strigat că nu mai pot,
În apa lumii nu ştiam să-not.

Atunci chipul Ţi-am văzut
În floarea din grădină,
Şi mângâierea Ta am cunoscut
În raza de lumină,
Ce peste mini o laşi să vină.

În tot ce mă-nconjoară
Eu chipul Tău vedeam,
În seninul cer de vară,
Ce-ades îl admiram
Şi stelele să-I număr încercam.

Chipu-Ţi vedeam dimineaţa
În razele de soare,
În ploaia ce udă verdeaţa
Şi-n florile de pe răzoare
Şi în sămânţa ce răsare.

În puii rândunici vara,
Ce învăţau să zboare,
În luna plină seara
Ce pune la culcare
Ca o mamă toată suflarea.

Am înţales şi-am priceput
Că Tu eşti peste tot şi-n toate,
Atunci puterea Ta am cunoscut
Şi am ştiut că omul nu poate
Pe deplin a te cunoaste.

Dar va fi o vreme mai bună
Când vei face alt cer şi pământ,
Cu Tine pe veci împreună
Cei ce cred în Cuvânt
Vor trăi în cerul nou sfânt.

Atunci vom şti toate
Pe deplin l-om cunoaşte,
Faţă-n faţă vom sta
Chipul Tău Sfânt vom vedea,
Cu lumina Lui ne va lumina.

Din ochi lacrima ne vei sterge
Nu va mai fi ţipăt şi nici durere,
Căci nimeni nu va mai plânge,
Nu va mai spune: mă doare,
Nimic nu mai moare.

Lucrurile dintâi vor fi trecute,
Vom uita de durere şi suferinţă,
De zilele în chin petrecute,
A Domnului Isus biruinţă
Deplin vom cunoaşte.