Zăpada e-o minune, e o taină.
Să fie totul alb, ea vrea a spune,
Ca să îmbrace lumea într-o haină.
Dar pe oameni... zăpada nu se pune.

Să-mbrace-n alb, să fie pur,
Tot ce părea ca o insultă.
Și-acum oprește-te! Privește-n jur...
Stai locului o clipa... si asculta.

Atunci văzând din slavă Creatorul
Că omul stă ascuns fără să vadă,
I se aprinse dragostea si dorul,
Și-a lăsat El Insusi urme in zăpadă.

Am mers pe urma Lui să-I dau de știre
că și pe mine inima mă strânge...
Să văd ce se ascunde in Iubire...
Zăpada... avea pete mari de sânge.