Ierusalime Ierusalime,
De câte ori a venit Domnul la tine!
De câte ori Domnul nu te-a cercetat,
Și în seamă nu l-ai băgat.

De câte ori nu a venit la tine,
Să îți spună despre a Lui iubire,
Dar tu l-ai refuzat,
Și nici în seamă nu l-ai băgat.

Ierusalime Ierusalime,
De ai fi cunoscut vremea când Isus a venit la tine!
Acum erai o cetate aleasă,
Și vrășmași tăi stăteau acasă.

Dar tu ai refuzat în dată,
Harul adus din gloria cerească,
Și vrășmași tăi te-au contopit,
Și una cu pământul te-au făcut.

Astăzi ești o cetate uitată,
Departe de fața Celui ce iartă!
Căci tu nu ai cunoscut în dată,
Vremea când ai fost cercetată.

Ierusalime oraș bogat,
Care la tine a venit Domnul odat',
Întoarce-te la Creatorul tău,
Întoarce-te la Dumnezeu.

Ai fost cetatea aleasă,
Dar nu ai luat aminte în dată,
La Cel ce la tine a venit,
Să îți spună căci ești mântuit.

Trezește-te căci ai fost cetatea Marelui Împărat,
Când Domnul în tine a intrat!
Adu-ți aminte căci ai fost cercetată,
Și întoarce-te la vremea ta de odinioară.

Căci tu ești o cetate aleasă,
Dar trezește-te căci vine marea dimineață!
Trezește-te căci vine al tău Împărat,
Și nu vrea să te găsească cum te-a găsit odat'.

Ierusalime tu ai fost iubit,
Căci Isus la tine a venit,
De ce ai respins în dată,
Pe Cel ce putea să îți de-a viață?

De ce ai respins pe Dumnezeul tău,
Care te-a strâns la pieptul Său!
O Ierusalime oraș iubit,
Îmtoarce-te ca să fi mântuit.

Adu-ți aminte de Împăratul tău,
Era însuși Dumnezeu!
Adu-ți aminte și vino la viață,
Dumnezeul tău te cheamă.

Înțelege căci este vremea ta,
Să te trezești acuma!
Înțelege încă o dată,
Vremea când ești cercetată.

Înțelege Ierusalime oraș iubit,
Este vremea ta să fi mântuit,
Apropie-te căci este vremea ta,
Să te apropi de Dumnezeu acuma.

Amin