Pe când eram doar un plod fără chip,
Și nici măcar suflare de viață nu aveam,
De-atunci, și pân-acum Tu m-ai iubit
Și-n palma Ta cu drag mă modelai.

Tu mi-ai ales o mamă să mă nască,
Și pe pământ c-o familie m-ai binecuvântat,
Ei s-au trudit pe mine să mă crească,
Să mă învețe să fiu creștin cu-adevărat.

Mă conduceau spre izvorul mântuirii,
Spre locul unde sunt veșnic flori,
Dar am ales calea neascultării
Și-n loc de soare am primit doar nori.

A venit ziua și mi-am părăsit casa,
O dată cu ea și pe Dumnezeul meu,
Mi-am clădit o viață păcătoasă,
Îndepărtându-mă de Tine tot mereu.
Totuși Tu n-ai încetat să mă iubești,
Să mă respingi, Tu n-ai făcut-o,
Ca la început, Tu același ești
Și-am regăsit speranța ce odata am pierdut-o.

Eu mi-am pus nădejdea în Tine,
Și-n Tine eu m-am încrezut,
Iar Tu, blând, Te-ai plecat spre mine,
Și strigătele mi le-ai  ascultat.

M-ai scos din fundul mocirlei,
Și de la moarte Tu m-ai salvat,
M-ai ridicat din groapa pieirii,
Și pe o stâncă Tu m-ai așezat.

În gură mi-ai pus o cântare,
O laudă spre slava Ta,
Te-ai îndurat și mi-ai oferit iertare,
Cu dragoste m-ai binecuvântat.

Ferice de omul ce se-ncrede-n Dumnezeu,
Ce pe El Îl slujește, ce se apără de rău,
El este fericit și se bucură de bine,
Așa e omul care se încrede-n Tine.

Fi cu noi alăturea,
Dă-ne din puterea Ta,
Câte zile vom trăi,
Vrem cu toți să te slujim,