Vreau când sfârşesc alergarea,
Să ajung în veşnicie,
În locaşul plin de slavă,
În cereasca Împărăţie.

Gândul meu spre ceruri zboară,
Spre cerescul Canaan,
Spre Isus izvorul vieţii,
Spre acel frumos liman.

Privesc cerul şi prin Duhul,
Îl văd plin de măreţie,
Văd cetatea mult dorită,
Cor de îngeri... Armonie!

Doamne, câtă frumuseţe,
Ce splendori de nedescris,
Străzi de aur lucitoare,
Pomul vieţii... Paradis.

Râul cristalin ce curge,
Chiar prin mijlocul cetăţii,
Curge lin înviorează,
Râul sfânt cu apa vieţii.

Cerul este o splendoare,
Un loc sfânt şi minunat,
Fără lacrimi şi durere,
Locul binecuvântat.

Numele doresc să-mi fie,
Scris în cartea vieţii sus,
Şi să fiu chemat de Domnul,
Răsplătit de-al meu Isus.
Amin!