De-atâtea ori eu am greşit,
Căci nu am împlinit
Cuvântul Tău,
Deşi l-am cunoscut,
Tot voia mea-am făcut.

De-atâtea ori pe căi străine
M-am dus şi m-am îndepărtat de Tine,
De calea Ta,
Deşi ştiam că bune nu-s,
Eu tot pe- acol m-am dus.

De-atâtea ori cu vorba mea,
Prea dură şi prea grea,
Eu am lovit,
Deşi-am ştiut că doare,
Şi că lovesc prea tare.

Mi-e greu când îmi amintesc,
Plâng şi cu durere privesc
În urma mea,
Să schimb aş vrea să pot,
Răul ce l-am facut , în bine tot.

La Tine vin împovorat,
Smerit, umil, ingenuncheat
La crucia Ta,
Să-Ţi cer iertare şi-aş mai vrea,
Să las acolo şi povara mea.

Şi atâtea răni cate-am făcut
La cei ce-n cale i-am avut,
Tu să le vindeci,
Să nu mai plang, în urma când privesc,
Când de trecut îmi amintesc.