Nu-mi pasă de amenințarea celui rău,
Nici de insinuarea lui subtilă,
Când știu cât bine i-am făcut, în viață, eu;
Nu poate decât să-mi provoace milă.

Recunoștința 'nseamnă mulțumire
Față de cel ce te-a luat de jos
Cu dragoste, blândețe și iubire,
Iar tu să-l calci acum, e rușinos!

Un caracter frumos e de dorit
La mulți în vremea aceasta, din păcate
Să n-ai nimic frumos de oferit
Decât venin, ură și răutate...

E dureros și sunt surprins ades
Știind că am făcut doar bine,
Mă'ntreb de ce-i uitat așa de des
Un om care ți-a dat o pâine?

O, Doamne, ajută-mă să dau
Căci de la Tine le primesc
Și‐atunci când alții fiere-mi pun să beau
În loc de mulțumiri... eu... ca și Tine să-i iubesc! !