Îmi plânge Bucovina...
Alexandrina Tulics-album Pâine Din Țăst

Țara rămasă dincolo de Prut,
îmbrăcată în ia cu mâneca ruptă,
ochii în ceață de atâta dor,
cu tineri, bătrânii plecați în aceeași luptă,
cu flori roșii ca dorul de sora rămasă,
m-așează-n genunchi, să-i cânt doine cernite
de dorul ei, cântate în urmă-i Acasă.
Să-i spun despre munte, ape și văi,
de fete cuminți și bravii flăcăi,
s-o chem în genunchi de sărut-Perinița,
s-o învârt' în ''jocul de doi''dându-i fără trădare, gurița;
țara ce-i plânsă în limbă străină,
nu vrea s-adoarmă decât în doina ce-o alină,
i-aș coase ia strânsă-n tricolor,
culorile macilor, grâului, apei de izvor;
se uită cu jind, când trebuie să mă întorc Acasă,
îmi plânge pe umăr o doină cerească;
-Aș vrea să mă-ntorc, să vin acum cu tine,
dar limba străină-i haină,
din gheare nu mă lasă, de-aceea, sunt vaiet, suspine...
Plânge în mine stema și dorul,
ia îmi saltă pe umăr,
o mângâi, îmbrățișez cu inima și tricolorul:
-Mai veniți să mă luați, să mă lipiți de-Acasă?
Mi-e greu fără voi iar rana inimii-mi plânge,
jelește ca o părăsită mireasă...

29 ianuarie 2021-Delafield