Ne-mbrățișează cerul ca un gând,
În visarea zărilor albastre,
Iar luceferii ca făclii arzând,
Trezesc străjerii în miez de noapte.
S-aude un susur în necuprins...
Oare cine-l poate înțelege?
Frica a țesut moarte pe pământ,
Și-i haos și-i fărădelege!
Ridică-te frate în picioare,
Privește fără frică după nor,
E Iubirea ce nicicând nu moare!
E puterea Marelui Creator!
Mulțumim Isuse, Mielule blând,
Pentru salvare și mântuire,
Pentru că ne-ai scos din mormânt;
Să aibă Viață cel ce crede-n Tine!

Amin!