- Adevăratul post
- Isaia 58:1 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!
- Isaia 58:2 În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu.
- Isaia 58:3 ‘La ce ne foloseşte să postim’, zic ei, ‘dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că”, zice Domnul, „în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
- Isaia 58:4 Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
- Isaia 58:5 Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
- Isaia 58:6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
- Isaia 58:7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău!
- Isaia 58:8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi.
- Isaia 58:9 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
- Isaia 58:10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare!
- Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
- Isaia 58:12 Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit.
- Isaia 58:13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,
- Isaia 58:14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.
Dregător de spărturi
Autor:
Alexandra C. S.
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de AlexandraCorina in 31/01/2021
Resursa adaugata de AlexandraCorina in 31/01/2021
Referințe
Din timpuri străvechi se strigă pe ziduri:
"Se caută un om cum îl cere Hristos",
Un om care stă neclintit în furtuni,
Statornic pe Stânca din care a fost scos
Un om care zidește in locul de spărtură,
Un om care își pleacă genunchiul neostenit
Un om care iubește și iartă făr' măsură,
Cum el a fost cândva iertat prin har divin.
El caută prin viata trăită s-arate
Lumina ce duce spre veșnicul Soare.
Pornirile firii de-acum răstignite
Sunt șterse prin Jertfa ce-aduce salvare.
El zilnic înalță cărămidă pe zid
Și pune jăratic pe focul nestins
Lacrima-i breazda-n ogorul arid
Și-altarul de rugă mereu e încins.
El satură sufletul de lipsuri robit
Prin Cuvântul bogat, de viață dătător
Întinde mână de har celui flămând.
Și nu trece nicicând pe drum nepăsător.
El viața-și jertfește pentru-aproapele său
Prin rugă, prin post, fie zi, fie noapte
Știind că răsplata îi dă Dumnezeu
Cunună de flori pentru vrednice fapte.
Statornic prin ploi și furtuni îndârjite
Rămâne si-atunci când ceru-i pustiu
Nu sunt valuri mai mari, nici mai grozave
Ca Domnul vieții, Hristosul Cel viu!
Când tot poporul este plin de silnicie,
Când fură toți și asupresc pe cel nenorocit,
El stă și drege-n mijloc de spărtură
Si-nalță piatră lângă piatră, zid cu zid!
Când toți în jur parcă lucrează a dărâma,
Că-i mai ușor să spargi decât să construiești,
El luptă să zidească chiar cu ființa sa,
Plătind tribut in luptă, ai har sa biruiești!
Te cheamă astăzi Domnul, să fi tu dregător,
Să iei piatra in mână, ca vrednic ziditor;
Chiar dacă vor fi neguri și nori pe-a ta cărare,
El va întinde totdeauna o mână de salvare.
Nu îți promite bogăție, nici viață fără greu,
Dar te asigură că în necaz, rămâne tot la cârmă.
Și-adapă din izvorul vieții, din plin sufletul tău
Să fi ca o grădină înverzită și plină de mireasmă.
Și pașii tăi vor fi de El mereu călăuziți,
Când vei chema, va fi acol' s-asculte al tău suspin,
Va lumina cărarea ta, ca zorii dimineții
Și vindecare va-ncolți în ziua ta de chin.
Din timpuri străvechi se strigă pe ziduri
- Fii tu acel dregător de spărturi! -
Doar cel care lucrează și cel ce-a ostenit
Stă sus pe înălțimea la care a făurit!
Amin
"Se caută un om cum îl cere Hristos",
Un om care stă neclintit în furtuni,
Statornic pe Stânca din care a fost scos
Un om care zidește in locul de spărtură,
Un om care își pleacă genunchiul neostenit
Un om care iubește și iartă făr' măsură,
Cum el a fost cândva iertat prin har divin.
El caută prin viata trăită s-arate
Lumina ce duce spre veșnicul Soare.
Pornirile firii de-acum răstignite
Sunt șterse prin Jertfa ce-aduce salvare.
El zilnic înalță cărămidă pe zid
Și pune jăratic pe focul nestins
Lacrima-i breazda-n ogorul arid
Și-altarul de rugă mereu e încins.
El satură sufletul de lipsuri robit
Prin Cuvântul bogat, de viață dătător
Întinde mână de har celui flămând.
Și nu trece nicicând pe drum nepăsător.
El viața-și jertfește pentru-aproapele său
Prin rugă, prin post, fie zi, fie noapte
Știind că răsplata îi dă Dumnezeu
Cunună de flori pentru vrednice fapte.
Statornic prin ploi și furtuni îndârjite
Rămâne si-atunci când ceru-i pustiu
Nu sunt valuri mai mari, nici mai grozave
Ca Domnul vieții, Hristosul Cel viu!
Când tot poporul este plin de silnicie,
Când fură toți și asupresc pe cel nenorocit,
El stă și drege-n mijloc de spărtură
Si-nalță piatră lângă piatră, zid cu zid!
Când toți în jur parcă lucrează a dărâma,
Că-i mai ușor să spargi decât să construiești,
El luptă să zidească chiar cu ființa sa,
Plătind tribut in luptă, ai har sa biruiești!
Te cheamă astăzi Domnul, să fi tu dregător,
Să iei piatra in mână, ca vrednic ziditor;
Chiar dacă vor fi neguri și nori pe-a ta cărare,
El va întinde totdeauna o mână de salvare.
Nu îți promite bogăție, nici viață fără greu,
Dar te asigură că în necaz, rămâne tot la cârmă.
Și-adapă din izvorul vieții, din plin sufletul tău
Să fi ca o grădină înverzită și plină de mireasmă.
Și pașii tăi vor fi de El mereu călăuziți,
Când vei chema, va fi acol' s-asculte al tău suspin,
Va lumina cărarea ta, ca zorii dimineții
Și vindecare va-ncolți în ziua ta de chin.
Din timpuri străvechi se strigă pe ziduri
- Fii tu acel dregător de spărturi! -
Doar cel care lucrează și cel ce-a ostenit
Stă sus pe înălțimea la care a făurit!
Amin
Isaia 58
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 943
- Export PDF: 3
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,