Vreau să trăiesc mereu cu Tine, Doamne!
Cât viață voi avea pe-acest pământ.
De-s primăveri sau mohorâte toamne,
De Tine să nu mă despart nicicând!

Vreau să trăiesc cu Tine-n gând și-n suflet,
Și-atunci când nu-nțeleg tot planul Tău.
Căci știu că ești cu mine-n al meu umblet,
Și îmi păzești piciorul de-orice rău.

Vreau să trăiesc să răspândesc lumină,
În întunericul atât de gros.
Iar candela mereu să-mi fie plină,
Ca o făclie, ardă cu folos.

Vreau să trăiesc să dăruiesc iubire,
Așa cum Tu Isuse ai iubit.
Iubirea Ta, a însemnat jertfire,
Supremul preț ce trebuia plătit.

Vreau să trăiesc cu pieptul plin de Tine,
Nicicând să nu îmi las privirea-n jos.
Și-atunci nu Te vei rușina de mine,
Când demn declar credința în Hristos.

Vreau să trăiesc uitând ce-a fost odată,
Să mă arunc 'nainte cu Hristos.
Cu ochii înspre ținta mult visată,
Alerg ca să ajung victorios.

De voi uita acestea, Doamne Sfinte,
Și lepăda-voi al iubirii har,
Trezește un cocoș din nou să cânte,
Cât nu-i târziu, să pot plânge cu-amar.

Dany Căpătan