Porumbiţã, albã porumbiţã,
Ce te-ascunzi în stânci şi plângi de dor,
Rãmãşiţã, sfântã rãmãşiţã,
Scris este pe-a Cerului tãbliţã:
Braţul Lui îţi vine-n ajutor!

"Tu, Mireasã, floarea Mea curatã,
 Chiar puţin de tot a mai rãmas!
 Faţa ta plãcutã Mi-o aratã,
 Şterge-ţi ochii şi mai fã o datã
 Sã se-audã dulcele tãu glas!"

                     ☆

Grea şi lungã este aşteptarea
Pân-apare Sfântul Porumbel...
Dar, de când va-ncepe-n zãri cântarea,
Nici al morţii vãl, nici strâmtorarea,
Nu va fi vreodatã chip sã poatã
Sã ne mai despartã în vreun fel!