Când eram trist, mergeai cu mine
Și lacrimile-mi adunai,
Mă bucuram să merg cu Tine
Și-n inimă aveam un rai.

Oricât de mare-a fost în ispita
Și încercarea-oricât de grea,
Inima mea prea-fericita
De nici-un rău nu se temea.

Mergeam cu Tine înainte,
Biruitor ca un viteaz,
Cu-n gând de rai și-un dor fierbinte
Eu învingeam orice necaz.

Doar brațul tău de biruință
Mi-a fost și pavăză și scut.
Prin greutăți aveam credință,
Căci Tu ai fost tot ce-am avut.

Ești minunat, Părinte veșnic,
Ai fost din veci și-n veci vei fi.
De laudă sfântă Tu ești vrednic
Și pe pământ și-n veșnicii!

Căci Tu ești bun și-ai dat iertare
Sufletului meu obosit.
M-ai luat cu tine pe cărare
Și viață-n veci mi-ai dăruit.

Mă luai de mână cu iubire
Și îmi șopteai: "Copil iubit,
Curând va fi a Mea venire,
Mai rabdă, nu te-am părăsit!"

Mi-ra ușor să merg cu Tine,
Zâmbeam, iertam, eram voios,
Priveam în larg, spre zări senine,
Spre cer, așa de bucuros...

Nu-mi era teamă de furtună
Și valul nu mă-nspăimânta,
Căci și-n necaz și-n vreme bună
Tu, Doamne, -ai fost în barca mea.

Priveam cu ochii mari prin ceață,
Și când zăream chipul Tău iubit,
În jurul meu vedeam doar viață
Și-eram în toate fericit.

Tu, Doamne, ești măreț în toate,
Căci peste toate, Tu domnești,
Tu ai izvoare ne-secate
Și-n dar iubire dăruiești.

Tu-nalți oricând pe cine vrei,
Smerești oricând pe orișicine
Și ești lumină pentru-acei
Ce se încred, Doamne, în Tine.

Mărit să fii Tu, Doamne-n veci
Și-n veci de veci doar slavă Ție,
Căci peste veacuri Tu domnești
Izvor curat de apă vie.