Strigă și nu te lăsa,
Domnul aude cererea ta!
Strigă către Dumnezeu,
Căci El aude glasul tău.

Adânc pe genunchi când te vei lăsa,
Domnul te va asculta,
Și El va coborâ în dată,
La rugăciunea ta dintr-o inimă curată.

Strigă căci Domnul a auzit,
Strigătul tău mâhnit!
Strigă căci Domnul te va asculta,
Dacă îl cheamă inima ta.

Adânc din smerenia ta,
Când e Duhul deasupra ta,
Atuncea rugăciunea ta va fi ascultată,
De Domnul Isus din slavă.

Inima ta îl va dori,
Pe Domnul din veșnicii!
Inima ta va tânji în dată,
După Domnul de acasă.

Căci tu ai strigat,
Și Domnul te-a ascultat,
De aceia inima ta dorește mereu,
Să o asculte Dumnezeu.

Căci este așa de bine în dată,
Ca Domnul să asculte strigătul tău de dimineață!
Strigătul tău la amiază când se va auzi,
Și strigătul tău seara când te vei odihni.

E cheia care va descuia,
Ușa din fața ta!
Strigătul acela dintr-o inimă curată,
Va deschide poarta cerului dintr-o dată.

Strigă și nu te lăsa,
Domnul ascultă ruga ta!
Strigă către Dumnezeu,
Și El va fi sprijinul tău.

Dar dacă tu stai în nepăsare,
Și nu strigi către Cel din zare,
Cum crezi prietene dragă,
Căci problema ta va fi rezolvată?

Cum crezi căci dacă nu vei striga,
Cineva te va auzi atuncea!
Cum crezi dragul meu,
Căci vei deschide cerul lui Dumnezeu?

Doar prin strigătul din inima ta,
Sincer înălțat către cer acuma!
Doar așa vei birui,
Ispita grea care va veni.

Nu te rușina de nimeni mereu,
Tu strigă către Dumnezeu,
Căci Domnul ascultă ruga ta,
Nu omul de lângă care te rogi acuma.

Să fi cu râvnă mare,
Și cu strigăt către soare!
Și vei vedea dragul meu,
Cum vine rezolvarea în duhul tău.

Amin