Oamenii fără milă ne conduc…

Ei n-au milă de zâmbetul unui copil,
Îl ucid în pântec și-l trimit în exil.
Ei n-au milă de bătrânul ce-i sărac,
După munca de-o viață, acum n-are leac.

Ei n-au milă de-ai noștri dragi părinți,
Le smulg din brațe copiii lor sfinți.
Îi dau celor ce-s la minte confuzi
Și-n școli îi învață să trăiască păgâni.

Ei n-au milă de sfânta libertate,
Vor să ne mâne precum niște vite,
Cică azi musai ne vor vaccinați,
Vor pe-al nostru trup să fie stăpâni.

Ei n-au milă de-ai noștri străbuni,
Ce și-au dat viața să nu mai fim robi.
Ne vor la muncă și tot mai puțini,
Cu pumnul în gură și lanțuri la mâini.

Ei n-au milă de Planeta Pământ,
Vorbesc de poluare cu banii în gând,
Pe noi ne-ar vrea doar cu trotinete,
În timp ce ei se plimbă-n rachete.

Ei n-au milă nici de creștini,
Urăsc Scriptura și sunt haini,
În tot dau dovadă de anticriști,
Însă pozează în lupi moraliști.

Auziți, voi, ce conduceți popoare
Și vreți pe Pământ să faceți teroare,
Dumnezeu e Stăpân în tot Universul,
Iar la Final va-ncepe Procesul.

Cât o să strângă aici anticriștii,
La moarte pleacă de-aici ca săracii
Și vor răspunde la Tronul Divin
Pentru a lor crime și suflet hain.

Răul a fost învins sus pe Cruce
De Hristos, Mielul, Marele Rege.
Nu globalismul și satana învinge,
Ci care, ca Domnul, în toate trăiește.

Iar tu creștine ce azi ești aici,
Rămâi o lumină și sare să fii!
Nu te pleca la șoapta haină,
Fii îmbrăcat în armura divină!

Simion Ioanăș