În fiecare zi, primesc din plin
Poveri, spre a le duce în spinare;
Şi prãjituri şi cupa cu venin,
Şi trandafiri şi flori otrãvitoare.

În fiecare zi, aud şi vãd
Nu tot ce ochii şi-ar dori sã vadã!
Cãci îi închid când sunã a prãpãd
Şi-astup urechea dornicã de sfadã.

În fiecare zi, pot sã vorbesc!
Din zori şi pânã-mi las capul pe pernã;
În felul şi în graiul românesc,
Slãvindu-Te în limba mea maternã.

În fiecare zi, pot sã iubesc
Şi florile şi apa din izvoare.
Pe fraţii mei, pe Tatãl meu Ceresc,
Cãci cel care iubeşte, nu mai moare!

În fiecare zi, Te chem cu dor,
Cã, dacã vii, nu-mi mai doresc nimica;
Doar sã îngenunchez, sã Te implor:
Nu mã lãsa sã mã cuprindã frica!

În fiecare zi când îmi vorbeşti,
Rãsare vieţii mele un nou soare,
Şi-un curcubeu încântã ochii mei,
Punându-mã îndatã pe picioare...