Departe în zare zăresc eu palatul
Cu porțile de aur, argint și de cristal
Și simt în inima fiorul, dorul spre tin mă poartă
Să ajung la tine acasă isuse mai de graba



Pe calea către tine prea scumpul nostru Mire
Trecut-am prin primejdi și prin furtuni ades
Doar Dragostea ta mare mă ține în picoare
Și prin credință în tine eu știu că biruiesc




Nu-ți pierde tu nadejdea nici când pe a ta cale
De bezna te înconjoară și noaptea este grea
Curând apar și zorii iar soarele răsare
Pe Domnul plin de slavă cu totii îl vom vedea



Atunci uitavei greul și amarul cel cumplit
Ce-ai suferit odata pe acest pământ strain
În brațe te va tine cu o dragoste de Tată
Și lacrima o va șterge din ochi tăi; Mireasă



N-ai să regreți atuncea c-ai suferit puțin
N-ai să regreți că fostai de toți disprețuit
Căci ce a fost odată toate le vei uita
Când cu isus în slava vei sta la masa Sa



ioana. s   02:12
05/02/2021