Sub ochii noștri se-mplinește
În mare grabă Apocalipsa,
În curând Hristos sosește
Ca să-și ia la cer Mireasa.

Lumea așteaptă o schimbare
Sperând că iarăși va fi bine,
Sfinții stau în așteptare...
Veghind cu candelele pline.

Ne-a dat Domnul vremi de har,
Treizeci de ani de libertate,
Mulți s-au dus peste hotar
Că să-și facă aici palate.

Ca Elimelec și cu Naomi
Au plecat din casa pâinii,
Peste mări, peste oceane,
S-au împrăștiat românii.

Unii au cules furtună...
S-au întors într-un sicriu,
Alți-au prins vremuri mai bune
Și-au venit cu-averea-n brâu.

Am dat scumpa libertate
Pentru lucruri trecătoare,
Tinerețea, sănătatea
Și-acum le privim cu jale.

Slujbele, la casa sfåntă
Le-am sărit de atâtea ori...
Tot am stråns cu multă trudă
Bani și lauri și comori.

Parcă ne-am născut pe lume
Ca să moștenim pămåntul,
Viața-i ca un val în spume
Care trece-așa, ca gåndul.

Însă noi o prețuim
Când suntem pe patul morții,
Cåt trăim o risipim
În plăcerile vieții.

Scurta noastră libertate
După care am tânjit,
A trecut ca peste noapte
Și noi, nu ne-am pocăit...

Parcă ne-am făcut mai răi
Mai zgårciți și mai avari,
Domnu-i cunoaște pe ai Săi
Sfinții parcă-s tot mai rari.

Concurența a fost mare
În vremea de libertate,
Mese-ntinse, mașini luxoase,
Nunțile cât mai pompoase.

Mă-ntrebam ades în taină,
Cine va opri taifunul
Nunților cu-atâta gală?
Dar s-a supărat Stăpânul.

Am ajuns să ne îmbuibăm
Ca în zilele lui Noe,
Tot să bem și să mâncăm.
Sufletul tånjea în noi

Dup" o zi de post, de rugă,
Doamne, , ai milă te rugăm
Am făcut din Tine slugă.
Doar la necaz te căutăm...

Egoismul este- n floare,
Am uitat ce e frăția
Am uitat c" aici se moare
Și că-i scumpă veșnicia.

Ne-am schimbat și noi ca vremea,
Suntem frați doar la-nchinare,
Ni sa vestejit iubirea,
Crini uscați, fără petale.

Nici culoare, nici parfum
Nu avem de mult în noi,
Vorbe goale, mai mult fum
Vede lumea azi în noi. .

Ne-nșelăm de ani de zile,
Nici ca lumea, nici cu Domnul
Dacă ne-am veni în fire... .
S-ar înviora poporul.

Am fi toți un gànd și un suflet
Ca și acei dintâi creștini,
N-ar mai fi atâta ură
Și sub limbă-atåția spini.

Poate da al tău izvor,
Apă dulce și amară?
Poți fi jumătate nor,
Și-altă jumătate soare?

Poți sluji la doi stăpâni,
Cum te-nșeli de-o viață-n treagă?
Cautâ dragostea dintåi
Părăsește calea largă.

Dacă-n vremi de libertate
Ai fost un tăciune stins,
Cånd se va deslănțui prigoana
Sigur vei cădea învins.

Cåt mai ai suflare-n tine
Caută pacea și sfințirea,
Nu știi cånd Stăpânul vine
Sau cånd părăsi-vei glia.

Doamne, îndură-te de noi,
Mai lasă vremi de libertate,
Pân" la marea zi de-apoi
Să trăim cum scrie-n Carte.