Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. ( Ps. 119:105)

Din bezna necunoaşterii de Tine
(Un întuneric greu, perfid, vâscos),
În îndurarea-Ţi ce de-a pururi ţine,
Cu dreapta Ta întinsă peste mine
La luminişul zorilor m-ai scos.

Atunci Cuvântul Tău mi-a dat lumină,
O sfântă strălucire din vecii
Cu irizarea ei diamantină,
Iar solzii de pe ochi căzând în tină
Eu am cuprins cărarea cu ochi vii.

Pe-ntortocheate căi, lumea confuză
Străbate-un labirint înşelător,
Însă Cuvântul Tău mi-e călăuză,
Lumină vie, nicidecum difuză,
Şi candelă pentru al meu picior.

Cuvântul Tău, lumină pe cărare,
Mă-nvaţă drumuri drepte să croiesc,
Căci candela având-o la picioare
Eu nu o să mă pierd prin lumea mare
Şi în hăţişul ei nu rătăcesc.

Din bezna necunoaşterii de Tine
(Un întuneric greu, numit păcat),
M-ai scos prin îndurarea Ta, Divine,
Şi pentru-a nu umbla pe căi străine
Cu Sfântul Tău Cuvânt m-ai luminat.

Amin
Vulcan, 28-IX-2006