Din muntele Tău sfânt Tu îmi răspunzi
Când strig cu glasul meu, eu, către Tine
Și de departe gândul mi-l pătrunzi
Tu, Împărat al slăvilor divine.

Tu-mi înalți capul când mă plec smerit
La Tronul Tău preasfânt din înălțime
Tu niciodată nu m-ai părăsit
Când Te-am chemat cu lacrimi și suspine.

La Tine mi-e scăparea-n ceasul greu
Și scutul tare Domn al îndurării
Căci nimeni nu-i ca Tine Dumnezeu,
Tu poruncești și munților și mării.

De sus din cerul Tău cel minunat
Te-apleci și-mi auzi glasul rugăciunii
Atunci când sufletul mi-e-ndurerat
Și-s prins de tot în mijlocul furtunii.

La Tine își găsește adăpost
Acel care Te caută-n disperare
Căci Tu întotdeauna, Doamne, ai fost
Speranță și cetate de scăpare.