Ești singurul ce mai asculți
Suspine-n miez de  noapte,
Ce mai ridici plecate frunți
Și-auzi a dorurilor șoapte.

Ești singurul ce Te prezinți
La ușa odăiței
Să plângi cu lacrime fierbinți
La glasul porumbiței.

Ești singurul care mai stai
De veghe-n clipe grele
Gata să vindeci și să dai
Alin și mâgâiere.

Ești singurul ce nu renunți
La mine niciodată
Și-ntotdeauna mă ajuți
Cu dragoste de Tată.

Nu-i nimeni, Doamne, pe pământ
Milos așa ca Tine,
S-aducă pace cu-un cuvânt
Și zile mai senine! !