Ce-am fi, Doamne, fără Tine?

Ce ne-am face fără Tine,
Doamne-n Univers? !
Ţie, Ursitor de bine,
Ţi-om zidi, cum se cuvine,
Caldul nostru vers,

Înălţând aşa, deodată,
Ruga-n Cer curat,
De-a veghea ca niciodată
Omul ce-şi trăieşte, iată,
Viaţa ce i-Ai dat!

Ce-am fi fără Tine oare,
Doamne-n viitor,
Rătăcind cu disperare
Spre-a afla-n Iubirea-Ţi mare
Har izbăvitor

Şi n-am şti că-n Lumea Vie,
Ne-am găsi un rost
Când, sfârşiţi de grea robie,
Cere-vom, o, Doamne, Ţie,
Vrednic adăpost? !