Îmi ziceam c-a mea iubire,
Este mare către Tine,
Să-mi arate un cântar
Dragostea fără hotar.
Şi am pus în a mea minte,
Pe-un cântar, să cântăresc,
Pe-un talger a mea iubire,
Ca să văd cât Te iubesc!
Iar pe talgerul din stânga
Am pus dragostea de bani.
Vai! Ce m-a umplut amarul,
Când priveam atunci cântarul!
Banii mai mult cântăreau,
Decât dragostea-mi Isuse.
Eul meu, părea uşor,
L-am pus în talger repejor.
Şi-mi spuneam mereu în mine:
“Mai mult Te iubesc pe Tine!”
Însă m-am dezamăgit,
El mai mult a cântărit.
Cum aşa? Nu-i drept cântarul!
Am adus un alt cântar.
Dar problema nu era,
Decât în inima mea.
Şi pe rând eu tot puneam
Lucruri, familie, şi nume
Toate mai mult cântăresc,
“Doamne, cum eu Te iubesc?”
Şi am plâns atunci Isuse,
Nu-nţeleg iubirea Ta!
Creşte-mi Te rog iubirea,
Să iubesc şi eu aşa!
Nu te înşela creştine,
Să te-analizezi pe tine,
Gata eşti să mori mereu
Pentru Dumnezeul Tău?
De-L iubeşti, poţi renunţa,
Tu la tot din viaţa ta.
Când iubirea-ţi este mare
Celelalte n-au valoare!