Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Ps. 119:11)

Ţi-am cunoscut iubirea de Părinte
Şi-mbrăţişările Ţi le-am simţit,
Iar de atunci, cuprins de-un dor fierbinte,
Având, neîndoios, în cer sorginte,
Vreau la picioarele-Ţi să stau smerit.

Numai o inimă necredincioasă
Mă poate despărţi de harul Tău,
Numai trăirea neevlavioasă
Cuprinsă-n rătăcire păcătoasă
M-ar face tributar al celui rău.

Dar cum nu vreau o astfel de trăire,
Ci mâini curate să ridic spre cer
Având recunoştinţa drept simţire,
Cuvântul Tău îmi este izbăvire
De-l strâng în inimă ca scut de fier.

Cuvântul Tău e Cel ce-mi dă izbândă
Şi mă îndepărtează de păcat
De-l strâng, avid, în inima flămândă,
Şi fug duşmanii care stau la pândă
Atunci când sunt cu Tatăl împăcat.

Ţi-am cunoscut iubirea de Părinte
Cu care Tu m-ai izbăvit de rău,
De-aceea, pentru a-Ți mulţumi fierbinte
Şi-a nu greşi-mpotriva Ta, Preasfinte,
Eu strâng în inimă Cuvântul Tău.

Amin
Vulcan, 29-IX-2006