Când eu deschid Cuvântul,
Mi-e sufletu-nsetat
La fel ca şi pământul,
Când nu este udat.

Absorb încet cuvinte,
În gând ca să le ţin,
Să fiu mereu cuminte
Ca Tatăl meu divin.

Cuvântul Tău, e miere!
E-o apă ce-o dorim!
În El găsim putere
Şi-n luptă biruim.

Aşa tânăru-şi ţine
Cărarea lui curată,
Strângând Cuvântu-n sine
Cu Domnu-a fi odată.