Fii o stea strălucitoare
Pentru omul păcătos,
Să-l conduci de la pierzare
La viață, la Hristos. !
Fii ca steaua de-altădată
Care i-a condus pe magi,
Într-o lume-așa stricată,
Fii exemplu-n tot ce faci.
Că-s destule căzătoare
Care-aleargă pe orbită,
Hoinărind rătăcitoare
Ducând pe alții în ispită.
Cei din jur privesc la tine
Ca să vadă cum trăiești.
Doar cu vorbe seci, știi bine,
Nu se-ajunge-n slăvi cerești!
Fii un strop de mângâiere,
Pentru omul încercat.
Pune umăru-n tăcere,
Și ajută-l pe-ntristat.
Pocănița nu stă-n vorbe.
De-oratori, e plin pământul...
Pocănița stă-n trăire,
Când trăiești deplin Cuvântul.
Fii cetatea de pe munte
Ce nu poate fi ascunsă,
Fii o stea cât de măruntă,
Fii o candelă aprinsă.
Fii un far la țărmul mării
Ca să-ndrumi corăbierii,
Spre Limanul veșniciei
De pe căile pierzării.
Nu căuta s-acunzi lumina
Sub obroc să nu se vadă,
Miliarde-ajung în gheenă
În a iadului cascadă.
Fii lumină, fii și sare
Pân' nu vine-al tău apus.
Fii o stea strălucitoare,
Să oglindească-n tin', Isus. !