Sunt vasul de lut,
fisurat în bucăți
ce n-a avut vreme de Tine...
Sunt lutul murdar, tăvălit, istovit
plin de asprime și vine... .
Tânjesc și mi-e dor de vasul frumos
ce Tu m-ai menit... . mi-e dor de mana curata
sub care de stau,
voi fi meșterit... .
mi-e sete de apa, din care de beau,
eu sunt curățit...
Mi-e trista umblarea
când pe pământ îmi e îndreptata
de Tine mi-e dor
și-s răni care dor
departe de Tine făcute, o Tata... .
Ma iartă ca nu vreau mai mult
mi-e inima searbădă și mi-e rușine
deși nu am nimic bun în ea,
cu ea întreagă eu vin la Tine
Ma spală prin crucea
ce sta mărturie,
și viata din viata-Ti îmi da
Ma umple de Duhul ce curge prin Tine
putere, lumina și fericire
vreau altfel sa umblu și sa trăiesc
în lumea-n păcat blestemata
vreau doar pri Tine sa lupt, sa răzbesc
pe pământ efemer, sa fiu nestemata!