Privind la viața ta din urma
La tot ce ai strâns și-ai adunat
Și la dorințele avute
La ce-ai pierdut, ce-ai câștigat...
Privind la lume și la tine
O, omule, nu ești bogat
Dacă mai crezi că așa e bine:
să te compari cu celălalt.

Căci tot ce strângi aici pe lume
Tot ce dorești, tot ce clădești
E goană după vânt, știi bine
Căci tu apoi, te risipești.
Privește acum spre realizări
Ești conștient că totu-i trecător
Și să te uiți spre munți și văi
Ești om, ești gol, ești muritor.

Căci nu poți lua nimic cu tine
Atunci când vei pleca de aici
Vei fi tu singur. Tu... cu tine
Și chiar acum, ce poți sa zici?
De îți compari mereu averea
Și vrei mai mult, ca ceilalți
Curând, îți vei pierde puterea
Și atunci, ce-ai mai putea să faci?

Nu compara nimic pe lume
Cu tine, cu persoana ta
Căci Dumnezeu e în control
Și știe El, ce-ai merita.
Atât cât vei avea nevoie
Tu vei primi, și-ți va ajunge
Asculta azi, la fel ca Noe
Și vei scăpa, cu ce vei strânge.

Nu alerga după iluzii
Căci obosești; și în zadar.
Uiți ce cu-adevărat contează
Ignori ce este necesar.
Și apoi, când lupți cu înflăcărare
Ca să obții tot ce dorești
Ajungi să mergi către pierzare
În lucruri Duhovnicești.

Căci pierzi credința, înțelepciunea
Și pierzi dorința după Rai
Aceasta e calea greșită...
Pe calea dreaptă, nimic n-ai.
Că tot ce-ți poate da pământul
Curând, curând, se va sfârși
Și-ntr-o secundă doar, ca gândul
Tu, suflete, nu vei mai fi.

De tot alergi pe căi străine
Și vrei mai mult, jos pe pământ
Pierzi tot ce înseamnă vesnicie
Pierzi tot, în goana după vânt.
Deci, omule, cu înțelepciune
S-alegi ce vrei ca să câștigi
Atât de mult în astă lume...
Sau înspre cer să te ridici?