Cuprinsă de maluri,
Scurgând de pe dealuri,
Picând înspre valuri,
Se duce umblând...

E sânge albastru
Ce are şi viață,
Şi curge sihastru
Prin piatra stâncoasă
Se duce umblând...

De piere fantomând,
Prin ceruri zburând,
Se-ntoarce plângând,
Udând iar cu viață,
Şi pică picând...

Pământul spălând,
Şi omul de rând,
Şi vită şi iarbă,
Albind fără scârbă,
Ea trece umblând.

Şi totuşi, trecând,
Aici e aievea
În cer morfozând
Murdarul în nea
Cristal transformând...
Picatul picând,
Iar apa trecând,
Din nou picurând,
Învie pe rând
Copacul stâtând
Şi omul prea blând
Şi firul plăpând
Şi răul urlând...

Aievea trăind
Viind viețuind
Se duce udând
Şi ninge picând...

Hilmanger, 12.2. 2021