Se lasă înserarea peste întreaga lume
Și negura e tot mai grea, e tot mai mare
Păcatul omenesc a ajuns la culme,
Iar dragostea se pierde rătăcită-n zare.

Iubim cu vorba; fapta ne înșală,
Trăim crezând că vom trăi veșnic;
Ne-ascundem simțămintele sub falsă poleială
Și-am lepădat ce e curat, pe lucruri de nimic.

In mersul nostru repezit al vieții
Uităm esența existenței noastre
Și-am părăsit valoarea-adevăratei bogății
Crezând că împlinirea-i orișiunde.

Și tot gonind așa în fiecare zi,
Se lasă ceață tot mai groasă, tot mai mare
Ce-i rău, ce-i bun nu mai putem deosebi,
Căci suntem prinși de-o cruntă nepăsare.

Ședem vădiți pe-un "tron" de judecată
Crezând că-n noi trăiește Dumnezeu,
Dar am uitat că doar El poate da răsplată
Și pentru binele făcut, și pentru rău.

A smuls lumea din noi, tot ce-a fost pur,
Păcatul a ajuns un lucru de poftit.
Să fi smerit, blând, curat, integru
E-un lucru demodat, de nedorit.

Oh, de-am înțelege taina ce-i ascunsă în Iubire,
De ne-am întoarce azi la vechile cărări,
De-am plânge anii ce-au trecut în ațipire
Și-am rezidi altare in sfinte-ngenuncheri!

Cât dor fierbinte arde-n pieptul Lui de Tată
Să își primească fii pribegiți prin lume.
Ar șterge orice vină, orice pată
Și-ar îmbracă ființa ta cu un sfânt nume.

De te-ai trezi din somnul cel de moarte,
Cât încă este har lăsat pe-ntreg pământ!
Isus încă te-așteaptă, te primește.
Reînnoiește-ți vechiul legământ!

Dezbracă haina ce s-a veștejit în ani
Îmbracă-te cu toată armatura sfântă!
Iar Domnul te va întări și sprijini
Să poți rămâne 'nvingator pân' la sfârșit de luptă!


Amin