Rana

Când te lovesc, îmi biciui ființa;
ca bumerangu-s vorbele
și faptele de-ocară,
că biciul vorbelor e iute
și lasă-n urmă
rana, ca să doară.
E-un foc aprins din neveghere,
o răzbunare, un fitil,
ce fumegă având credința, combustibil.
El arde mai întâi în tine,
ce-ai adunat lângă Isus,
apoi se mută la prieteni,
sau în familii,
unde vorbele-au ajuns.
De-aceea zice și-azi Cuvântul
că limba-i mădular obraznic!
Pune-i un lacăt, stăpânește-o,
să-ți fie viața lângă Domnul,
veșnic praznic.

13 februarie 2021-Delafield