La poala Crucii povara mi-am lăsat
Să mă ridic în rugă sus pe nor,
Mă-ncinge cerul albastru-nseninat,
E-atâta larg, nu vreau să mai cobor!

Dar norul e îndrăgostit de glie,
Se frânge-n picuri, picuri pentru ea,
Mă-mpart cu el în clipa cea târzie
Pentru că asta-nseamnă Dragostea.

El, norul, el adapă uscăciunea,
Revigorează florile din văi,
În fântâni seci înfăptuie minunea,
Să umple ciuturi pentru buni și răi.

Hai să lăsăm poverile la Cruce,
În rugăciuni să ne urcăm pe nori,
Când ei se frâng în picurul cel dulce
Ne-om frânge-n Dragoste, suntem datori!

Ne va răpi Isus pe-un nor anume
Pe cei care se frâng cu bucurie,
Prin Dragoste și-au câștigat un nume
Pe-o piatră albă pentru veșnicie.