mi-e tot mai palidă privirea
și chipul mai uscat de-acum
dă-mi Doamne loc de găzduire
să nu rămân noaptea pe drum...


căci urâțirea mea de-aici
e-o noapte care-n mine crește
dă-mi Doamne, loc, de găzduire
că-n mine bezna se-adâncește.


și ți-oi rămâne pentru veci
un suflet recunoscător
că mi-ai dat loc de găzduire
când gata mă aflam să mor.


iți voi cînta doar osanale
în corul oblojiților de Tine
că-n locul dat de găzduire
mi-e tot tezaurul de bine!