Eu sunt bolnav de instabilitate
Și oscilez mereu ca pe-un cântar
Lăsând în urma mea amestec
De dulce dar și de amar...

Eu sunt bolnav de mediocritate
Prea mulțumit cu felul meu de-a fi
Și simt că gena asta de comoditate
O tot transmit părinții în copii.

Eu sunt bolnav de totalitarism
Ca mine doar aș vrea ca să se facă
Uitând să mai clădesc relații
Mi-e viața zilnic mai săracă.

Eu sunt bolnav de neputință
Aceea de-ai iubi pe toți curat
Mixat mi-e cerul cu pământul
Și-n mine adânc e imprimat.

Eu sunt bolnav dar am și leac
Spre-a fi salvat din prăbușire;
Pe Farmacia mea stă scris
Doar un cuvânt și-acela e IUBIRE.

Iubirea care s-a topit pe-un lemn
Ca să topească-n mine zgura;
Mi-e unicul medicament,
Și-i simt în piept mereu căldura.

Eu sunt bolnavul astăzi vindecat
De trei cuie-nfipte și-un Calvar
Și-mi curge-n vene sănătatea
Dup-un Dumnezeiesc tipar!

Și dac-ar fi, să zic, să fiu bolnav
De-o boală aș vrea să nu mă vindec
De-a arde ca o lumânare
Din dragoste până mă trec...

Și să rămân predat de-a-ntregul
De-altarul harului pe veci legat
Să plâng doar stropi de mulțumire
C-am fost pierdut... și sunt SALVAT!