Ridic-a ta privire astăzi,
Ce-i înspre un pământ uscat,
Ridic-o doar înspre Acela,
Care te-a binecuvântat.

Slăvește-i numele întruna,
Și laude să-i dai mereu,
Nu-ți coborâ tu în țărână,
Privirea-n timpul care-i greu.

Privește razele de soare,
De după nori care apar,
Nu-ți apleca din nou azi fața,
Ca să devii iar un hoinar.

Atunci când rătăceai prin viață,
Lipsit de dragostea de sus,
Acel ce s-andurat de tine,
E veșnicu-Mpărat Isus.

Ce te-a salvat de la robie,
Ca să fii liber și să zbori,
Privind mereu spre veșnicie,
Spre viața dincolo de nori.

Ridică-ți ochii plini de lacrimi,
Să-i vad-Acel ce din pustiu,
Te-a scos cândva ca să te pună,
Pe drumul care să fii viu.

Privește-L chear de-ți este frântă,
Azi inima-n suspin mereu,
Puterea cea de vindecare,
E-n mâna doar lui Dumnezeu.

El poate să-i dea din nou viață,
S-o vindece cum a făcut,
O vindecare minunată,
Ca și atunci... la început.

Când tu erai răpus pe drumul,
Ce-n gura morții te ducea,
Te-a vindecat... ți-a dat suflare,
Și dragoste-n inima ta.

De vei privi mereu pământul,
Tu-n ceață vei vedea mereu,
Ca orbul după vindecare,
Ce n-a privit spre Dumnezeu.

Ridică azi creștine fața,
Să fie-atinsă de lumină,
N-o coborâ căci va apare,
În viața ta o zi senină.

De n-o ridici... ea se v-ascunde,
Și-atunci nicicând n-o vei găsi,
Căci zilele pline de soare,
Sunt pentru-acei ce-L vor privi.

Ridică-ți azi îndată ochii,
Căci răsăritul vine-ndat',
Nu-L vei vedea nicicând creștine,
De stai întruna aplecat.

El poate fi în orice clipă,
Și-n noapte poate răsări,
Nu știm când poate să apară,
Noi știm doar că El va veni.

Ridic-a ta privire astăzi,
Să nu mai fii înconjurat,
De-atâta-ntunecime goală,
Care mai mult te-a aplecat.

În ea nu vei găsi lumina,
Căci ea nu vine din pământ,
Ea vine de la Domnul slavei,
Acel ce-i viu, Acel ce-i sfânt.

El știe tot ce te apasă,
Dar nu te poate vindeca,
Numai atunci când tu privirea,
Spre ceruri o vei ridica.

Căci și a ochilor strigare,
Ajunge la urechea Sa,
De o ridici astăzi creștine,
O v-auzi... te va salva.

Ridic-a ta privire astăzi,
O clipă nu mai zăbovi,
Privirea Lui vrea s-o-ntâlnească,
Pe-a ta... în sus de vei privi.

Căci El în orice clipă-n viață,
Spre tine a privit mereu,
Ar vrea și tu spre El acuma,
Să-L strigi, să-L chemi în greul tău.

Căci nimenea în astă lume,
Puterea Lui n-o va avea,
Ca să-ți ridice-a ta povară,
Când stai tu aplecat sub ea.

El știe că ți-e greu pe cale,
Și luptele care le-ai dus,
Dar n-ai fost singur tu în ele,
În fața ta a stat Isus.

A stat și pe o cruce-odată,
Privind în sus la Tatăl Său,
El nu s-a aplecat o clipă,
Ci s-a rugat Domnul mereu.

A fost batjocorit de oameni,
Dar spre pământ El n-a privit,
Ci Domnu-atunci ca și acuma,
Privind în sus a mijlocit.

Și astăzi El și ție-ți cere,
Tu doar în sus ca să privești,
În orice luptă azi pe cale,
Privindu-L o să biruiești.

Căci biruința vine-n clipa,
Când îndreptată-i doar în sus,
Privirea ta plină de lacrimi,
Spre mântuire... spre Isus.

Ridică azi a ta privire,
Înalță-ți strigătul spre cer,
Căci strigătul în suferință,
Deschide porțile de fier.

E-un strigăt ce alungă norii,
Ca sa-L zărești de după nori,
Dar tu ridic-a ta privire,
Înspre pământ să n-o cobori.

Îl vei vedea cum se coboară,
Prin susur blând, mângâietor,
Spre ochii ridicați întruna,
El vine printr-un blând fior.

Dar tu creștine stai de veghe,
Privirea inimii să-ți fie,
Pe drumul ce pășești cu trudă,
În orice timp spre veșnicie.