M-ai invins, Galileene


Galileene, am crezut ca Te-am infrant
Cand cu mandrie Te priveam de sus in jos
Zacand cu crucea pe spatele-Ti gol si frant,
Sub loviturile de bici, ce-ajungeau pana la os !

Stateam in umbra Ta, cu ciocanul si pironul
Si nu ma sfiam sa Te scuip pe haine si pe fata,
Gaseam placere sa dau in Tin’ cu scorpionul
Pana la epuizare, cu gand sa Te las fara viata !

Si-ai urcat Calvarul fara ca sa scoti o vorba,
Chiar dac-adunam ocara pe umarul Tau
Si Te luam la tinta cu batjocura din tolba,
Fara mustrari de constiinta si pareri de rau.

Dar cand Te-am tintuit intre cer si pamant,
Si Te-am privit in ochi, de jos in sus
Imperiul din min’ s-a rupt, cand m-ai infrant
Cu iubirea ce curgea din crucea Ta Isus !

Abia atunci am dezlegat misterul,
Si-am inteles caci crucea aceea purta numele meu
Dar ai dus-o pentru mine, ca sa ma-mpaci cu cerul
Si sa mori de dragul meu, Tu, Fiu de Dumnezeu !

Armatele barbare n-au reusit sa ma puna la pamant,
Nici sageata inamica sa ma-nvinga…
Dar Tu Galileene, intr-o clipa m-ai infrant
Cand iertarea Ta, a-nceput sa ma atinga !


~Amin~