De ce plângi sub grea povară,
Și nu pășești spre cer voios?
Înduri tăcut dispreț, ocară,
Ca Domnul nost' Isus Hristos.

Aștepți de mult o vorbă bună
De la frații tăi de cruce,
Și-n loc să-ți facă calea lină,
Te trag 'napoi, să n-o poți duce.

Te țin pe loc și-ți taie calea,
Cu pizmă, vorbe fel de fel,
Parcă-ți tocesc toată răbdarea,
Și spun: Noi sntem frați în drum spre cer.

Cred că sunt frații lui Caiafa
Te vând ca Iuda, pe nimic,
Stăpânii lor-s-acei cu leafa,
Îți fură pacea, pic cu pic.

De-ar fi din trupul Lui Hristos
Le-ar prețui pe mădulare,
N-ar urmări nici un folos
Când vin la slujbe, la-nchinare.

De nu veghezi, îți pierzi credința,
Rămâi pe veci cu ei în vale.
Acesta-i scopul, năzuința,
Să te înlăture din cale.

Ei nu știu că-s o unealtă,
În mâna strâmbă-a celui rău,
Orice faci te-alegi cu ceartă,
Ei sunt buni, iar tu ești rău.

Tre să taci să fie bine
Ca să poți ajunge-n cer,
Până când Stăpânul vine,
Poartă-ți crucea ca și El.

Ce-i mai trist, că-n adunare
Caută slujbele din frunte,
Postul, ruga, ascultarea,
Astea-s slujbe prea mărunte.

Vor să-i vadă orișicine
Căci puțini sunt ca și ei,
Să fie stăpâni pe tine,
Doar și ei "sunt pui de zei".

Nu vă avântați la slujbe,
Dacă nu v-ați zdrobit firea,
Vreti să fiți umpluți de bube,
Ca Aron și cu Maria?

De câți ani așteaptă Domnul
O întoarcere deplină?
Toate gândurile-ascunse,
Vor fi scoase la lumină.

Pentru mulți va fi târziu
Să mai capete-ndurare,
Căci mânia celui Viu
Va fi veșnică pierzare.

* * * *
Nu te-opri deloc din mers
Fă-ți lucrarea așa cum poți,
Chiar de fac din tine preș,
Pune-ți darul în negoț,

Căci e-aproape încercarea
Când lucrarea orișicui,
Își va face-n foc testarea,
Tu fii aur. Fân și paie, sunt destui.