De ce te plângi că n-ai putere
Să treci biruitor prin încercări,
Dacă nu-ți pasă de-al tău suflet
Zdrobit de sumbrele căderi? !

De ce încerci prin fapte bune
Să-ți cumperi viză-n Paradis,
Dacă păcatul te apasă
Și te trage în abis? !

De ce suspini și gemi în sine
În patimi grele, rușinoase,
Și lași ca spinii mari din tine
Să-ngroape faptele frumoase? !

De ce-ți trăiești întreaga viață
Doar în pofte și beții
Și-ți umpli sufletul de ceață
Ca să nu vezi, ca să nu știi

Că trăiești în desfrânare
Și poftești lucruri deșarte,
Deși tu știi cu încredințare
Că toate acestea duc spre moarte? !

De ce-ai pătat haina curată
Cu droguri, vin, țigări, desfrâu?
Și ce-ai să spui la Judecată,
Că diavolul te-a tras de brâu? !

De ce-ai luat cu ușurință
Și-ai tolerat așa minciuna?
Ca să-ți aducă suferință
Și să-ți pierzi pe veci cununa? !

De ce ascunzi cu-atâta teamă
C-o mască de copil mândria,
Dacă tu știi c-o să dai seamă,
Hotărându-ți veșnicia? !

De ce permiți fățărnicia
Să te rupă ca un leu?
Și lași cruzimea și mânia
Să te-njunghie mai rău? !

De ce-ai fugit de-al tău Părinte
Și-ai sărutat a lumii mâini,
Dacă Isus ți-a spus fierbinte
Să nu slujești la doi stăpâni? !

De ce nu stai să te gândești
La viața ta de după moarte?
Cărui dumnezeu slujești?
Și de ce plată o s-ai parte? !

De ce rămâi în nepăsare
Față de sufletul pierdut?
De ce n-asculți de-a Lui chemare?
El vrea să-ți ierte al tău trecut! ! !

De ce rămâi pasiv la toate
Și nu te-ntorci la Dumnezeu,
Și tot zici că mâine, poate,
Voi renunța la eul meu? !

De ce fugi de-a Lui dreptate,
Și-n patimi lâncezești mereu,
Căutând refugiu în toate
Numai nu în Dumnezeu? !

De ce n-aduci a ta povară
La poala crucii lui Hristos,
Ca El să-ți ia a ta ocară
Și să te-mbrace în chip frumos? !

De ce alergi încolo, încoace
Și cauți dragoste, răbdare,
Dacă Isus îți dă o pace,
Ce nu cunoaște-n veci hotare? !

De ce frămânți gânduri în minte
Cum să te porți și să trăiești,
Dacă Isus cu glas fierbinte
Te-ndeamnă să te pocăiești? !

(21.03. 2005 - 28.11. 2012)