Chiar de-i molimă în țară și gloatele pier
Ridică-ți privirea din pământ către cer.
Și roagă-L pe Domnul cu lacrimi și post
Să vindece țara, ce cândva a fost
O fiică de rege, în casa de sus
Și se-nchina sfioasă Domnului Isus.
Dar azi e-n ruine și secerată de moarte,
Căci L-a lăsat pe Domnul singur și departe...
Și-n agonia ei îl caută acum,
Căci viața fără Domnul i s-a schimbat în scrum;
Să-I spună suferința și-al inimii amar,
În lacrimi și cenușă, acolo, la altar...
Dar iată că pământul gura își desface
Să-nghită pe acela ce în păcate zace,
Căci cine poate sta împotriva Celui sfânt,
Ce l-a creat pe om din apă și pământ?
Dar chiar și de-i molimă și mii de oameni mor
Tu stai în rugăciune și roagă-te cu spor,
Căci diavolul pândește pe cine să distrugă,
Dar Domnul intervine când tu rămâi în rugă.
Să nu privești 'napoi nici pentru o clipă chiar,
Căci truda pentru Domnul nu este în zadar!
Și-n ziua răsplătirii vedea-vei deslușit
Rodul muncii tale, suflete iubit!
(5 aprilie 2020)