Binecuvântez Lumea lui Dumnezeu!

Mă mai gândesc cu frică, câteodată,
La ce m-aş face fără Dumnezeu!
Trăind aici o soartă zbuciumată,
Şi nevăzând ieşirea mult sperată,
Mă-ndrept cu gândul bun spre Dorul meu

De-a fi acolo Sus, în Ceruri Sfinte
Alături de-un Prieten Minunat,
Ce-a încercat prin viaţă să mă-alinte
Şi m-a Vegheat din veci ca un Părinte
Ce are-n grijă-un Suflet tulburat!

În Lumea Sa, mă-aştept la noi destine
Şi la odihna unui om smerit!
În râvna mea de-a face numai bine
Aş vrea să-ajut pe cel de lângă mine
Să treacă peste-un trai nefericit

Iscat de-aici, din lumea Pământească
Odată cu o fiinţă de păcat,
Ce-ar vrea şi ea o Pace PreaFirească
Pe un Tărâm de Dragoste Cerească
Cu Vis senin şi Binecuvântat!