Undeva într-o grădină,
Într-un timp mai înserat,
Un Străin pe-o piatră rece,
Pe genunchi El s-a rugat.

El era Străinul care,
Nu a fost recunoscut,
Când spunea că este Rege,
Nimenea nu l-a crezut.

E Străinu-a cărei față,
Stropi de sânge a gustat,
Căci Lui o coroană plină,
Doar de spini i-au pus pe cap.

Este Cel ce pe-al Său umăr,
Biciuit pe spate-adânc,
A cărat o mare cruce,
Dar... purtându-ne în gând.

Fața Lui er-așa tristă,
Nu de ură sau mânie,
Era doar mâhnit Străinul,
N-avea-n El strop de furie.

Pentru-acei biciuitorii,
Er-atunci El supărat,
Că erau orbiți de diavol,
Dar Străinul s-a rugat.

S-a rugat pentru iertarea,
Celor ce l-au pironit,
Dar și pentru-acei ce-ntruna,
L-au scuipat... l-au prigonit.

Avea ochii plini de lacrimi,
Cuie-n mâini și în picoare,
Când l-au răstignit păgânii,
Fără milă... îndurare.

Dar El tot privind spre ceruri,
Rugăciuni doar înălța,
Să le dea Tatăl iertare,
Însă după voia Sa.

Er-Acel Străin ce-odată,
Cerul El l-a părăsit,
Să îndure suferința,
Pentru asta a venit.

Er-Acel ce omenirii,
Mântuire i-a adus,
Dar n-a fost crezut de nimeni,
Când spunea că e Isus.

El a înghițit paharul,
Plin de-amar și de păcat,
Dar nicicând El... niciodată,
Înapoi nu s-a uitat.

Sub picioare multe pietre,
Tălpile i le tăia,
Căci era desculț Străinul,
Când urca pe Golgota.

Avea haine zdrențuite,
De la biciul ce-l lovea,
Pietrele-i dădeau durere,
Ce loveau în fața Sa.

Chear și-atunci era Străinul,
Plin de milă și iubire,
El vroia să dăruiască,
Omenirii mântuire.

Ochii Lui plini de durere,
Doar o țintă ei aveau,
Cerul pentru-aceia care,
Pe-acel drum ei îl băteau.

Era plin de bunătate,
Nicicând nu i-a judecat,
Ba mai mult... a spus Străinul,
-"Iartă-i că nu știu ce fac".

O... câtă durere cruntă,
Umilință a simțit,
Când spunea că-i Împăratul,
Dar ei tot l-au răstignit.

Câtă suferinț-amară,
A gustat pe drumul Lui,
Fără ca El să aducă,
Vre-o durere nimănui.

Era plin de bunătate,
Când a fost disprețuit,
Judecat pe nedreptate,
Dar El totuși i-a iubit.

Ridica mereu ologii,
Și pe morți i-a înviat,
Dar de peste tot Străinul,
El a fost doar alungat.

Astăzi pentru omenire,
A rămas tot un Străin,
Căci de multă răutate,
Peste tot pământu-i plin.

Mulți pe El încă odată,
Pe pământ îl răstignesc,
Cei care nu îl așteaptă,
Cei care nu îl iubesc.

Se aude-atâta hulă,
Și cuvinte-așa murdare,
Către-Acel ce-mpărățește,
Și aici... și după soare.

Alungat este Străinul,
Chear și de acei ce-L știu,
Spun că nu-i adevărată,
Vestea că El este viu.

Dar de sus El ne privește,
Și pe noi, și-acest pământ,
Și întruna mijlocește,
La al nostru Tată sfânt.

Chear și azi spune Străinul,
-"Iartă-i Tată Dumnezeu",
Dar să știți... c-Acel Străinul,
Este Fiu de Dumnezeu

E Isus... este Mesia,
Cel care pe cruce-odat',
Pentru-ntreaga omenire,
S-a lăsat crucificat.

A săpat-o-n a Lui palme,
Când pe cruce a fost pus,
El n-a fost... și nici nu este,
Un Străin... El e Isus.

El e Dumnezeul slavei,
Mielul sfânt ce-a fost jertfit,
El e Domnul mântuirii,
Fie-n veci de veci slăvit.