Rugăciunea Domnului Hristos din Ioan 17 prezintă două aspecte biblice importante: cunoaşterea de Dumnezeu („Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”,Ioan 17,3 ) şi cunoaşterea adevărului care sfinţeşte viaţa („Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”,Ioan 17,17). Amândouă formele de cunoaştere sunt unite în Hristos pentru că a-L cunoaşte pe Hristos înseamnă a-L cunoaşte pe Dumnezeu („Eu şi Tatăl una suntem”,Ioan 10,30; „Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine aţi cunoaşte pe Tatăl Meu”,Ioan 8,19) şi a-L avea pe Hristos înseamnă a avea adevărul („Eu sunt calea,adevărul şi viaţa.Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, Ioan 14,6).De fapt adevarul este definit în Biblie în trei feluri: 1.”Dreptatea Ta este o dreptate veşnică şi Legea Ta este adevărul”(Ps.119,142). 2.”Cuvântul Tău este adevărul”(Ioan 17,17).3.”Eu sunt calea ,adevărul şi viaţa”(Ioan 14,6).Toate converg şi se contopesc în Hristos.Legea (morală) este adevărul pentru că Hristos spune:”Să nu credeţi că am venit să stric Legea şi Prorocii.Căci adevărat vă spun,câtă vreme nu va trece cerul şi pământul,nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”.(Matei 5: 17,18).Deci Hristos nu desfiinţează Legea la cruce,El o împlineşte,o trăieşte în natură umană (Fiu al omului).El este neprihănit,fără vină,fără păcat,demonstrând că în firea pământească Legea poate fi ţinută:”Căci lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere-Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească,trimiţând din pricina păcatului pe însuşi Fiul Său,într-o fire asemănătoare cu a păcatului,pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi,care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti,ci după îndemnurile Duhului”.Rom.8:3,4.Legea reprezintă caracterul lui Dumnezeu.Ea nu se poate schimba,cum Dumnezeu nu se poate schimba. Este scrisă chiar cu degetul lui Dumnezeu,pe piatră,pentru a-i arăta durabilitatea.În Galateni 3:24,25 se spune:”Astfel,Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos,ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. După ce a venit credinţa nu mai suntem sub îndrumătorul acesta”.Iar în Romani 10:4:”Căci Hristos este sfârşitul Legii,pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea”.Aceste versete sunt folosite de obicei pentru a arăte că Legea a ţinut până la cruce,şi după cruce e suficientă credinţa în Hristos,care a ţinut Legea pentru noi.Dar chiar Pavel contrazice acest lucru în Romani 3:31:”Deci prin credinţă des- fiinţăm noi Legea?.Nicidecum.Dimpotrivă noi întărim Legea”.Hristos îl învinge pe Satana chiar la el acasă,în firea pământească,demon- strând că Legea morală poate fi ţinută în natura umană.Creştinul, având credinţa în Hristos şi supunându-se Duhului Lui,primeşte Legea în inima lui,aşa cum spune Pavel în 2 Cor.3.3:”Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos scrisă de noi ca slujitori ai Lui,nu cu cerneală ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu;nu pe nişte table de piatră,ci pe nişte table care sunt inimă de carne”.Hristos vine să spiritualizeze Legea,s-o scrie în credinţă în inima omului,transformat,pocăit.Tot Pavel spune:”Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră,dimpotrivă vine de la Dumnezeu,care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou,nu al slovei ci al Duhului; căci slova omoară dar Duhul dă viaţă”(2Cor.3:5,6).”Hristos ne-a răs- cumpărat din blestemul Legii....aşa ca prin credinţă noi să primim Duhul făgăduit”.(2 Cor.3:13,14).Spiritualizând Legea,adică scriind-o în inima omului prin Duhul Său,Hristos îi dă o dimensiune mai profundă, care implică transformarea caracterului,a modului de gândire.În Matei 5 vorbind de împlinirea Legii şi prorocilor,ia în discuţie câteva porunci din Lege: uciderea,preacurvia,jurământul,suferirea răului,iubirea vrăjmaşului.El face o comparaţie între slovă,aşa cum era scrisă(„Să nu ucizi”,”Să nu preacurveşti”) şi modul de gândire despre aproapele tău,arătând că păcatul ia naştere mai întîi în minte apoi este făcut. Prin credinţă şi Duhul Lui, mintea este cea care trebuie transformată, în felul acesta arătând că îl cunoşti pe Hristos şi deci pe Dumnezeu. Chiar din Vechiul Testament Dumnezeu a exprimat care va fi esenţa noului legământ:”Iată vin zile,zice Domnul,când voi face cu Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului,legământ pe care l-au călcat,măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor,zice Domnul.Voi pune Legea Mea înăuntrul lor,o voi scrie în inima lor,şi Eu voi fi Dumnezeul lor,şi ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul”,ci toţi Mă vor cunoaşte...”(Ieremia 31:31-34). Transformarea omului prin credinţă aduce roadele Duhului lui Hristos: dragostea,bucuria,pacea,îndelunga răbdare,bunătatea,înfrânarea poftelor.”Împotriva acestori lucruri nu este Lege”(Col.5:22,23). Vorbind de Lege,ea trebuie luată,înţeleasă şi trăită în totalitatea ei. „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate”(Iacov 2:10).Deci Legea trebuie acceptată în totalitate aşa cum a fost ea dată lui Moise şi cum e prezentată în Exod 20:20.Hristos a exprimat ţinerea Legii în două aspecte ale iubirii: dragostea pentru Dumnezeu (reflectată în primele patru porunci) şi dragostea pentru aproapele( în celelalte şase porunci). Acceptă şi respectă creştinătatea Legea? Primele patru porunci care ar trebui să reflecte cunoaşterea şi dragostea pentru Dumnezeu observăm că sunt date la o parte parţial sau total.În bisericile tra- diţionale,istorice,este încălcată porunca a doua şi a patra iar în cele protestante porunca a patra.Deşi observăm că apostazia a pătruns atât de adânc că nici celelalte nu mai sunt respectate.Biserica cato- lică a mers şi mai departe şi în canonul catolic porunca a doua este scoasă,porunca a zecea este împărţită în două să iasă numărul,iar porunca a patra e redusă la câteva cuvinte şi nu dezvoltată aşa cum e în Exod 20:8-11.Domnul Hristos prin Ioan, în Apoc.22:18,19 spune că nimeni nu trebuie să scoată sau să adauge ceva din Cuvântul lui Dumnezeu (la fel şi în Deuteronom 4:2).Porunca cea mai discutată şi controversată este porunca a patra,privind ziua de odihnă.Şi nu că Biblia nu ar fi foarte clară ci pentru că omul s-a pus deasupra Cuvântului scris din Lege şi l-a schimbat.Indiferent ce zic teologii, preoţii,pastorii,comentatorii biblici,credincioşii,ziua de odihnă este ziua a şaptea,Sabatul Domnului.Acest lucru este instituit la creaţie şi este o zi binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu (Exod 2:1-3).Prin ziua de odihnă Dumnezeu sfârşeşte creaţia,se odihneşte lasându-i omului un reper în timp,în care şi el să se odihnească,să se bucure de Dumnezeu şi să-L preamărească.Această zi nu a fost dată evreului ci omului (la creaţie şi nu la ieşirea din Egipt(”Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru Sabat,aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”,Marcu 2:27,28).Prin aceste cuvinte Hristos întăreşte Sabatul,pentru că El l-a creat,l-a sfinţit şi binecuvântat. Sabatul zilei a şaptea este semnul,pecetea pusă de Dumnezeu pe creaţie şi el conţine Numele lui Dumnezeu(„..ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău”.Ex.20:10),titlul sau funcţia(creator) şi domeniul de guvernare al Lui(cerul şi pământul), („Căci în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul,marea şi izvoarele apelor şi tot ce este în ele..”,Ex.20:11).Dumnezeu a arătat nu numai evreilor importanţa ţinerii Sabatului (..”va fi între Mine şi urmaşii voştri un semn după care veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc”,Ex.31:13),dar şi tuturor străinilor care vor intra în legământ cu El:”Căci aşa vorbeşte Domnul: „ Famenilor care vor păzi Sabatele Mele,care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele,un loc şi un nume mai bun decât fii şi fiice,le voi da un nume veşnic,care nu se va stinge. Şi pe STRĂINII care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului,pentru ca să fie slujitorii Lui,şi pe TOŢI CEI CARE VOR PĂZI SABATUL,ca să nu-l pângărească,şi vor stărui în legământul Meu,îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa mea de rugăciune”.(Isaia 56:4-7).Dumnezeu face o făgăduinţă extraordinară în aceste versete,pentru toţi străinii care vor păzi Sabatul,stăruind în Legea Lui.Domnul Hristos nu putea să schimbe Sabatul pentru că ar fi schimbat Legea,ceea ce era imposibil. El a venit să împlinească Legea nu s-o desfiinţeze.De asemenea El a folosit ca argumente, atunci când a fost ispitit şi în răspunsurile date cărturarilor vremii,versete din vechiul testament spunând:”Este scris”(Matei 4:4,7;19:18,19) arătând că nu se poate schimba cuvântul lui Dumnezeu.În Apoc.11:19 se spune:”Şi Templul lui Dumnezeu care este în cer,a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său”.Chivotul făcut de Moise pe pământ,după modelul arătat de Dumnezeu,se afla în Locul Preasfânt şi conţinea cele zece porunci. Deasupra lui se aflau doi heruvimi cu aripile întinse,iar deasupra lor slava lui Dumnezeu (şechina).Apoc.prezintă Templul lui Dumnezeu din cer,în care se vede chivotul original,în care se află Legea originală. Cei care merg prin credinţă în Templul deschis din cer,aşa cum e pre- zentat în Apoc.11:19,văd acest chivot şi înţeleg importanţa Legii lui Dumnzeu,văd că ea reprezintă temelia guvernării Sale şi nu poate fi schimbată nici într-o frântură de slovă.Psalmul 89:14:”Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;bunătatea şi credin- cioşia sunt înaintea feţei Tale”.A doua definiţie a adevărului:”Cuvântul Tău este adevărul”(Ioan 17:17) se completează cu a treia:”Eu sunt calea,adevărul şi viaţa”(Ioan 14:6).Domnul Hristos este Cuvântul întrupat şi în El este plinătatea adevărului („Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi adevăr”;Ioan 1:14).Cunoaşterea lui Dumnezeu presupune cunoaşterea lui Hristos,atât a milei şi harului, dragostei şi răbdării Lui,dar şi a judecăţii şi dreptăţii Lui.Ieremia spune:”Cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă,judecată şi dreptate pe pământ.Căci în acestea găsesc Eu plăcere”.(Ieremia 9:24).Neprihănirea se acordă prin credinţă(Romani 3:28) iar judecata se face după fapte (Apoc.22:12:”Iată,Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine,ca să dau fiecăruia după fapta lui”).Dacă ai adevărata credinţă,cea pe care a avut-o Hristos,atunci ea se va vedea în fapte.”Credinţa fără fapte este zadarnică”(Iacov 2:20) şi „..prin fapte credinţa a ajuns desăvâr- şită”(Iacov 2:22).În dreptul celui care crede,ascultă şi îşi transformă viaţa şi caracterul în armonie cu Hristos,Dumnezeu îşi pune făgăduin- ţele de apărare,protecţie şi adăpost în vreme de necaz:”Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-de aceea îl voi izbăvi,îl voi ocroti căci CUNOAŞTE Numele Meu”(Ps.91:14).Aplicaţie.În Ioan 17 Domnul Hristos se roagă pentru ucenici,să fie păziţi în lume,”..pentru ca ei să fie una cum suntem şi Noi(vers.11).Dar se roagă „.nu numai pentru ei,ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor”(vers.20),ca „toţi să fie una”(vers.21). Ecumenismul cheamă toate religiile,prin vocea papei(de ce acest om se erijează în standardul spiritualităţii creştine fără a aduce argumente biblice şi fără a proclama adevărul şi cunoaşterea lui Hristos ca singurele necesare creşterii spirituale?),ca toate religiile să fie una în credinţă şi-n dragostea lui Hristos.Nu numai cele creştine,ci şi cele asiatice şi cea musulmană.Unitatea lui Hristos cu Tatăl şi cu cei care vor crede în El se face pe baza adevărului care sfinţeşte,şi pe baza cunoaşterii lui Dumnezeu.Doar cei sfinţiţi prin adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu (vers.17 şi 19) şi cei care-L cunosc pe Hristos(vers.25) pot fi una cu Fiul şi cu Tatăl.Cum pot să cunoască adevărul în Hristos cei care nu cunosc Cuvântul Lui scris?.Cum pot să-L cunoască pe Dumnezeu cei care nu-L cunosc pe Hristos şi nu-L acceptă ca Fiu al omului şi Fiu al lui Dumnezeu?.Babilonul spiritual se ridica pe acest sincretism religios având în frunte o biserică departe de învăţăturile biblice.Femeia,ca simbol al bisericii căzute,rătăcite, e prezentată în Apoc.17 cât se poate de sugestiv:”...îmbrăcată în purpură şi stacojiu (culoarea păcatului)împodobită cu aur,cu pietre scumpe şi cu mărgă- ritare (bogăţia neruşinată faţă de simplitatea lui Hristos).Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei”(v.4). Aceste spurcăciuni şi necurăţii din potir sunt învăţăturile şi doctrinele ei rătăcite din care ..”toate neamurile au băut”(Apoc.18:3),şi care o ţin departe de cunoaşterea lui Dumnezeu şi adevărului biblic.Actualul papă,care se vrea conducătorul spiritual în noua eră,spune că toţi vor fi mântuiţi,atei,păcătoşi,necredincioşi.Trece cu vederea păcatul, arătând că Legea lui Dumnezeu îi este străină,promovând o doctrină care nu are nimic biblic în ea.”Păcatul este fărădelege”( 1Ioan 3:4). Cunoaşte papa această definiţie?.Dorinţa de putere şi dominare spiri- tuală se repetă din partea acestui sistem religios şi politic,iar atunci când va deţine întregul control va trece la persecuţia celor ce „..ţin poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus”(Apoc,14:12),prin impu- nerea unui semn de închinare care-i defineşte autoritatea.Acest Babilon mare „mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”(Apoc.17:5) cade tot mai adânc,şi în curând hula,necredinţa,idolatria,minciuna, persecuţia,ascultarea de om mai mult decât de Dumnezeu,vor ajunge la apogeu şi îngerul din Apoc.18:2 va striga:”A ajuns un locaş al dra- cilor,o închisoare a oricărui duh necurat,a oricărei păsări necurate şi urâte”.Atunci,răbdarea lui Dumnezeu va fi ajuns la capăt „..şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei”(Apoc.18:5).Cine „va putea sta în picioare” (Apoc.6:17) şi-n faţa unui „foc mistuitor”(Evrei 12:29) când Dumnezeu le va da să bea „din vinul mâniei Lui,turnat şi neamestecat cu milă”(Apoc.14:10)?.Doar cei care şi-au făcut din ade- vărul lui Hristos şi cunoaşterea lui Dumnezeu principiile lor de viaţă, cei care „păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”(Apoc.14:12) si cei care atunci când vor fi întrebaţi şi persecutaţi pentru credinţa lor,vor răspunde ca şi Hristos :”Scriptura nu poate fi desfiinţată”(Ioan 10:35) şi „Este scris”(Matei 4:4). „Şi în gura lor nu s-a găsit minciună căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Apoc.14:6).