N-au să te-oprească pereții să vezi
Puzderii de stele aprinse grămezi,
Pe cetini prelinse, în ciucuri, zăpezi,
Pe deal poame dulci pârguite-n livezi …
Cu ochii deschişi de-ncerci să visezi!

N-au să te-oprească pereții să pleci
În crânguri de vis, pe-umbrite poteci,
Să șuiere vântul, iar tu să-l petreci,
Să-ți curgă pâraie prin văile seci...
Slobod cu gândul prin ziduri de treci!

N-au să te-oprească pereții să cânți,
În duh să te-nchini, spre zări să te-avânți,
Cu-arhanghelii-n preajmă cu har să cuvânți,
În toiul furtunii să nu te-nspăimânți...
Rămâi printre-acei ne-ntinaţi și ne-nfrânți!