De ce n-ai depărtat acel pahar,
De ce n-ai stăruit pe lângă Tată?
Te așteptăm, fără s-avem habar,
Când vei veni, de vei veni vreodată.

Noi n-am avut tărie să veghem
Când ne erai alături, crezi acum,
Când ești plecat în ceruri, că putem
Să stăm cu ochii-n soare sau în drum? !

De când ne-ai oferit al Tău pahar,
De Tine ne e gura însetată!
Te așteptăm, fără s-avem habar,
Când vei veni, de vei veni vreodată.

Hai, vino Doamne, iarăși printre noi
Ca la Emaus, când ai frânt din pâine
De-Ți va fi foame, Te hrănim cu noi
Numai să vii, să nu mai fie mâine!