Mamă, timpul poate trece,
Norii vieții pot să-mi vină,
Chiar și râul de-o să sece,
Tu-mi rămâi la fel, divină!

În fereastra din pridvorul
Sufletului meu, o, mamă,
Te privesc, deschid zăvorul
Amintirilor de seamă!

Retrăiesc ca-n vis trecutul
Înrămat de-a ta privire,
Și de zâmbet, de sărutul,
De nestinsa ta iubire.

Plânsul, lacrimile tale,
Strânse-n cupa vieții mele,
Îmi devin monumentale,
Îmi sunt lună, îmi sunt stele.

Îmi ești visul din pruncie,
Și seninul tinereții,
Vers de cânt și poezie,
Pe cărările vieții.

Greu lovită de furtună,
Dar gonind înspre mai bine,
Îmi ești sunet ce răsună
Amintindu-mi iar de tine.

Porți o aură de sfântă,
Când de Mâine nu ți-e teamă,
Căci așa-i rămas, ne-nfrântă
De trecutul tău, o, mamă!

Iar de riduri o să-ți fie
Parteneri contemporani,
Tu, mămică, tu-mi ești mie
Neschimbată... La mulți ani!