De ce tot plângi, când poți să râzi?
De ce tot râzi și nu mai plângi?
De ce cobori, când El te vrea
Mai sus, nu-n vale, ci pe stânci?

De ce tot cari poveri de griji?
De ce rănești când ești rănit?
De ce tot mori și nu trăiești
Recunoscând că ești iubit?

De ce tot stai și nu te duci?
De ce alergi în sens contrar?
De ce mai îndoielnic ești,
Când totul strigă: "Mai e har!"?

De ce cedezi și nu aștepți?
De ce aștepți, când nu e timp?
De ce timid și înfricat
Renunți în orice anotimp?

De ce tot lupți și cazi înfrânt?
De ce nu-nveți corect să lupți?
De ce rămâi blocat în drum,
Privind la munții tăi abrupți?

De ce întrebi, când ai răspuns?
De ce Îl negi, când L-ai văzut?
De ce nu crezi, când ești atins,
Și să nu cazi ai fost ținut?

De ce ești tu cum nu e El?
De ce El e cum nu ești tu?
De ce spui NU, când El e DA?
De ce spui DA, când El e NU?

De ce e bun? ... Așa e El!
De ce ești cine ești mereu?
Decide promt de azi să fi
Un om trăind cu Dumnezeu.