M-ai dezbrăcat de-a mea-nrădăcinare
Un chip de lut, de tină, un chip ascuns de soare,
Și-ai luminat ființa mea cu pace și putere
Când rob eram, în lanțuri grele și-n durere...

Un prizonier în lumea larg creată --
Un chip, o față tristă, de încercări brăzdată
Ce se uita în juru-i și nu-și vedea tristețea
Singurătatea toată-i învălmășea adânc noblețea.

Robia înnăscută de lumea trecătoare,
A spulberat speranța și-a cerului splendoare
Iar eu, ca rob, în lanțuri, uitat-am să trăiesc,
Uitat-am cine sunt și unde să privesc...

Originea mea vine, nici să decriu n-aș ști
Căci timpul a trecut -- sunt rob -- printre atâtea mii
Acolo undeva, în zările trecute`mi-era rostul
Acum mai știu doar cât trecut-a și care a fost costul...

Mă uit în jos, de parcă așa-s creată, îndoită
Pierdută în robie și încă prea slăbită,
Aud un sunet de metal -- sunt lanțurile grele,
Atât de mult m-au chinuit, nici nu mă uit la ele.

Mă mișc încet, mai mult și mai departe
Știu cât pot merge, sunt rob de-acum și pân` la moarte,
Dar totuși cum mă pot mișca mai mult ca niciodată?
Uitându-mă la lanțuri, nu-s prinse -- sunt eliberată!

Descătușată simt cum viața-mi prinde soare
Cum pot privi din nou în sus, în depărtare,
Acum știu, mi-aduc aminte că Tatăl meu e Rege,
A reușit să mă găsească, de lanțuri viața să-mi dezlege...

M-a dezbrăcat de-a mea-nrădăcinare
Un chip de lut, de tină, un chip ascuns de soare,
Și-a luminat ființa mea cu pace, nu cu lege
Când rob eram, dar nu mai sunt, căci Tatăl meu e Rege...

ce ma-nrădăcinat în El și nimenea nu poate, nicicând, să mă dezlege!
01.03. 2021