Tot şoptindu-ţi: ”Te iubesc”!

Eşti ca un câmp de maci aprins
În zorii zilelor de mai,
Care de soare e cuprins
Trezindu-l din al nopţii vis
Cu raze galbene-n alai.

Cu-atingeri moi, de catifea
Petalele se unduiesc,
Sub roşul lor văd mâna ta
Cu albul ei peste a mea,
Eu tot şoptindu-ţi: ”Te iubesc”!

Eşti ca o mare de smarald
În serile verii târzii,
Pe-al cărei luciu stele cad
Chemând în linişti de palat
Tăcerea lunii argintii.

Pe malu-ntins, scăldat în alb
În ochii tăi stau şi privesc,
Cum peste ei se ţes şi cad
Lumini de stele şi smarald,
Eu tot şoptindu-ţi: ”Te iubesc”!

Eşti ca o rouă picurată
În cupa unui crin, deschisă,
De un zefir fiind purtată
Şi-ntr-o sclipire delicată
Pe fruntea mea, uşor prelinsă.

Picurii mulţi se scurg pe pleoape,
Apoi pe buze se opresc,
Amestecându-se cu şoapte
Care în zori şi miez de noapte
Mereu vor spune: ”Te iubesc”!