Când ceasul greu va apărea,
Tu netezește-mi calea,
Să pot Isuse-a-nainta,
Chear de-oi cunoaște valea.

În ea el când se va opri,
Și Tu să te oprești,
Atunci când el se va grăbi,
Tu să nu zăbovești.

În el Tu lângă mine-aș vrea,
Ca să rămâi mereu,
În ceasul când suflarea mea,
Se-oprește-n pieptul meu.

Văzduhul când se v-apleca,
Peste a mea ființă,
Tu pentru ea te rog să lupți,
Când este-n neputință.

Când toate-n loc se vor opri,
În ele Tu să fii,
În miez de zi, în timp oprit,
În nopțile târzii.

Căci Doamne-atunci când eu te simt,
Nimic nu este greu,
De ceasul care e oprit,
Cu Tine trec mereu.

Când vremea rea v-a aparea,
Te rog rămâi cu mine,
Sub ploi, în vânt, prin fulgi de nea,
Aș vrea să fiu cu Tine.

Căci norii când ei mă stropesc,
Mi-e uneori mai greu,
Aș vrea sub ei când eu ajung,
Să fiu pe brațul Tău.

Eu de voi fi, nu vor putea,
Ființa să-mi zdrobească,
Că-n brațul Tău nicicând n-a fost,
Putere omenească.

Eu tot pe el vreau să rămân,
Când vântul se pornește,
Căci vântul... brațul Tău mereu,
Isuse-l ocolește.

De el eu nu voi fi lovit,
Nu voi fi clătinat,
Cât eu voi fi pe brațul Tău,
Pe braț de Împărat.

Dar Doamne-atunci când s-a ivi,
Și viscolu pe drum,
Tu să rămâi căldura mea,
Cum ești Isus și-acum.

Sub raze cum mereu topești,
Zăpada ce se lasă,
Așa te rog să-mi luminezi,
A mea cale spre-acasă.

În fața mea Tu să rămâi,
Să calc pe urma Ta,
Când viscolul se va porni,
Isuse-n viața mea.

O... Domnul meu divin din cer,
În ceasul greu... furtună,
Cu mine vreau ca să rămâi,
Cu Tine vremea-i bună.

Cu Tine-i soare când sunt nori,
Lumină când e noapte,
Și liniște atunci când sunt,
Eu tulburat de șoapte.